Strategia de exit, după dezvoltarea unei afaceri în agricultură

Un exit profitabil este visul oricărui investitor sau antreprenor care își investește resursele financiare, creative și de timp într-o afacere din domeniul agricol. Până la a ajunge la un exit care să devină studiu de caz în manualele de business, este nevoie de o muncă susținută și răbdare pentru dezvoltarea graduală a afacerii. Indiferent că este vorba de agricultură sau de alte domenii, exit-ul devine profitabil doar în momentul în care recompensează pe deplin efortul depus pentru dezvoltarea afacerii până în punctul în care devine o oportunitate foarte importantă pentru un investitor puternic.

Dacă exit-ul este obiectivul atunci, încă de la demararea afacerii, strategia de dezvoltare va trebui gândită astfel încât toate acțiunile și demersurile întreprinse să ducă exact către acel obiectiv. Este foarte important de știut că o afacere care merge bine, adică realizează un profit minim care îi permite să se dezvolte foarte puțin, nu prezintă potențial pentru un investitor „cu ochiul format”. În schimb, dacă prezintă un punct forte special care poate fi exploatat pentru creșterea afacerii atunci, cu siguranță, proprietarul afacerii va ajunge, la un moment dat, să vândă parțial sau total afacerea.

Dezvoltarea acelui punct forte care să diferențieze afacerea de restul actorilor de pe piață ar trebui să fie în centrul strategiei de dezvoltare a afacerii.

Odată stabilit acest lucru, ar trebui studiate tipurile de investitori care ar putea fi interesați de o eventuală achiziție. Această documentare ar trebui făcută din timp pentru ca, în momentul în care se ajunge la masa negocierilor, proprietarul afacerii să poată aborda problema personalizat, în funcție de partenerul de discuție. Câteva tipuri de investitori potențiali ar fi:

• Trusturi agricole multinaționale care caută să-și extindă operațiunile pe noi piețe;
• Investitori instituționali care caută să-și diversifice portofoliul de investiții și aprecierea capitalului disponibil;
• Fonduri specializate în investiții agricole, dar și alte organisme orientate exclusiv către acest sector;
• Statul – țări interesate să-și asigure necesarul intern de hrană și să obțină și un profit de pe urma acestei investiții;
• Producătorii de energie regenerabilă care pot utiliza producția agricolă ca materie primă pentru produsele lor, de exemplu biodiesel-ul și biogazul.

Fiecare dintre acești investitori potențiali trebuie abordat personalizat pentru a-i putea face o ofertă pe care să o poată lua în considerare.